Anca Lapusneanu

Cind esti bun intr-un domeniu, traiesti cu un handicap. Nu poti sa te bucuri de talentul tau, pentru ca lumea din jur, automat, s-ar intrista. Soarta ta este sa taci si sa faci. Si, pe cit posibil, sa nu-i iei in seama pe cei cu care intrii in contact. In fata or sa ai numai incapabilii, mediocrii, cei care in general stau la pinda; urmaresc momentul, unicul din viata, pe care ei il mai numesc si sansa, si tisnesc. De unde? Din toate partile, caci lumea e plina de ei. Interesant este faptul ca ei au un atuu: simturile foarte dezvoltate. Ca oricare animal de prada, dealtfel. Te vad ca esti bun si ca te multumesti cu atit. Si in acest context, valorile stau undeva la coltul unei incaperi, la fundul unui mari, in spatele unei marionete, in umbra unui No Name etc… Stau si nimeni nu le vede.
Si stam si noi si ne intrebam: in momentul de fata, citi tineri actori talentati nu“lenevesc” in casele lor din provincie, prin baruri, in lipsa unui loc unde ar putea sa-si expuna talentul ? Citi dintre ei nu viseaza sa ajunga in Bucuresti, pentru ca “numai aici te poti numii actor”? Toti!. Si acestia sint in stare sa dea totul pentru a-si pune in scena piesa scrisa de ei, sint in stare sa faca orice sa interpreteze un rol. Este de apreciat aceasta daruire a lor pentru un scop altruist: distractia publicului. Cind simti ca scena este viata ta, acele scinduri “blestemate”, pe care se nasc si mor personaje seara de seara, nimic nu e “prea mult” pentru idealul tau. Asadar, tinerii platesc din buzunarul propriu pentru a ajunge cu spectacolele lor in Capitala: spatiul pe care un club il rezerva, transportul, cazarea, masa, decor, vestimentatie…tot. Dar la reprezentatie nu vine niciun regizor marcant, niciun producator, cineva care sa-i remarce si sa le dea o sansa de lansare in viitor. Sa investeasca in ei incredere si intelegere. Ei primesc aplauzele publicul prezent in numar modest, din pricina spatiului, si se intorc din nou in camera lor din provincie si in baruri. Iar lumea actorilor din Bucuresti e in continuare plina de mediocrii. Cine se ocupa de cei talentati care au ramas in urma? Cine-i scoate la lumina? Sa-i cautam pe tinerii actori din provincie care au ceva de spus si sa incercam sa-i ajutam. Sint convinsa ca sint dornici sa comunice. Asadar astept reactiile lor, si ii invit sa-mi scrie la anca.lapusneanu@revistavip.net

Tot timpul m-am intrebat: “De ce se supara VIP-urile atunci cind sint criticate?”. De ce, de exemplu, Oana Zavoranu fierbe pur si simplu de minie atunci cind este atacata de Serban Huidu si Mihai Gainusa in cadrul emisiunii lor, pamflet de-altfel, “Cronica circotasilor”? Asta este doar o reactie de moment, sau doar o cearta de dragul publicitatii, ar putea spune altii. Nimic de reprosat, pina la urma. Normal, si ea e om. Dar stim ca oricarui om normal, dupa un timp, ii mai si trece supararea si realizeaza faptul ca avalansa de injurii si jigniri, venite ca o replica la alte injurii si jigniri, a fost doar o reactie infantila. In acest caz de ce nu apar “scuzele”?! Asteptam, la infinit, o vedeta care sa trimita un comunicat de presa in care sa nu ne mai cheme la o conferinta de presa unde or sa spuna tot ce au ele chef, ci sa specifice, dupa caz:”Sint un imatur, un timpit, sufar de paranoia, sint nevrotic, am gresit si…gata…imi cer scuze!”. De ce vedete au impresia tot timpul ca observatiile care i se aduc in presa, sint rodul unei minti dezechilibrate, care-si exprima in acest mod propriile refulari? Si in acest caz, unde este compasiunea pentru unul mai sarac cu duhul decit ele?. Iata de ce, in concluzie, noi jurnalistii meritam mult mai mult respect din partea lor. Pentru ca noi nu ne permitem sa reactionam dupa cum ne dicteaza capul si instinctul. Noi permanent ne controlam gindurile, sentimentele si reactiile, pentru a nu ne lasa tulburati de lucrurile negative din jurul nostru si pentru a inlatura orice ocazie din care am putea iesi doar cu “scuzele” de rigoare. In final, toti sintem oameni. Asadar, VIP-urilor, voi de ce nu va cereti scuze fata de fanii si admiratorii vostrii atunci cind va faceti de ris prin comportamentul vostru in societate?

Daca legea vietii este credinta, atunci nu ne mai mira faptul ca, in Saptamina Mare, minunile isi fac loc in viata citorva dintre noi, care stiu sa aprecieze viata care le-a fost data de “Sus”. Vindecarea unor suferinzi in aceasta perioada depinde in mare parte de psihicul lor, de dorinta si dragostea pe care o au pentru activitatea de „a trai”. In concluzie, de gindurile lor, care trebuie sa fie tot timpul pozitive. Puterea miraculoasa a gindului si a dorintei exprimate in cuvinte, este amintita si in Biblie, un exemplu in acest sens este fraza:” Toate cite cereti, rugindu-va, sa credeti ca le-ati primit deja si le veti avea” (Marcu 11:24).

Iata ca si anul acesta am avut parte de  „o minune”. La sfirsitul anului trecut, scriitorul Fanus Neagu a fost internat la Spitalul Elias din Capitala. El sufera de mai multa vreme de cancer, iar surse medicale ne declarasera atunci ca boala s-a generalizat. Scriitorul a fost diagnosticat cu metastaza. La Elias exista si o sectie de radioterapie, acolo unde sunt tratati pacientii care sufera de cancer. Scriitorul a cerut conducerii spitalului discretie maxima în a comunica presei date despre starea sa de sanatate atunci, si accesul la informatiile despre starea lui ne-a fost blocat.. Iata ca revista VIP a aflat in Saptamina Mare ca Fanus Neagu este acasa, si a avut si o intilnire cu niste prieteni la ei acasa, unde a baut un pahar de vin, in cinstea Sarbatorii Invierii. La 76 de ani, scriitorul, povestitorul, directorul de teatru (in 1993 a fost numit director la Teatrul National din Bucuresti), academicianul Fanus Neagu spune ca s-a vindecat!. Medicina in ziua de azi ne ofera multe surprize! Poate nu ar fi dat rezultate daca nu ar fi existat incapatinarea scriitorului de a cistiga lupta cu boala. Fanus Neagu a fost externat cu citeva saptamini in urma, si a spus unor prieteni ca mai are doar niste probleme cu sciatica. Multa sanatate, maestre!

Cit de mult pot sa influeteze starea psihica, morala si, de ce nu, cariera unui regizor, deciziile luate la nivel inalt, de catre producatorii produsului talentului sau, expus pe marele ecran? Cit de mult poate sa piarda un film, atunci cind nu se investeste suficient de inteligent in mediatizarea lui?. O sa aflam cit de curind, daca nu mai asteptam bilant de la sfirsitul anului. “Obiectul de studiu” al acestor interogatiilor il constituie, din pacate, cel mai bun regizor si cel mai bun film, potrivit criticilor de specialitate de la noi din tara: Nae Caranfil si al sau “Restul e tacere”. Pare de necrezut, dar distribuitorii acestuia, cei de la Buftea, au decis sa opreasca proiectiile lui in salile de cinema, din motive de…sa zicem, marketing. In exclusivitate, VIP va anunta acest lucru! Astfel, tocmai filmul despre facerea unui film, are nesansa, sau sansa, ghinionul sau, cine stie, poate, sa zicem “tot raul spre bine”, in loc de “noroc”, care este specific prostilor, de a fi eliminat din programele cinematografelor. Pelicula “Restul e tacere” va ramine in arhiva pina la toamna, cind va fi lansat DVD-ul. Si atunci, de ce nu mi se respectul dreptul sa vad ceea ce vreau la cinema? Explicatia care mi s-a dat la aceasta decizie absurda, pe care am avut surprinderea sa o aud chiar de la insusi Caranfil, intr-o discutie purtata cu acesta la o petrecere, a fost: “Imi retrag filmul de pe piata. A aparut filmul lui Nicolaescu care trebuie promovat. Avem acelasi ditribuitor.” Scurt si concis. Balanta promovarii se inclina asadar in favoarea celor mai invirsta, si anume a “Supravietuitorului”, care stie exact cum si cit timp se face aceasta campanie. Invins iese, fara indoiala, Nae Caranfil, care aparent s-a resemnat: “Sa iasa lumea in strada, daca vrea sa mai vada filmul meu. Eu nu am ce sa fac” a murmurat calm si detasat Caranfil in acelasi context. Restul e tacere, ar fi continuat in sinea lui . Cu alte cuvinte, daca ei nu ma vor, stiu ca voi, pentru care fac filme, ma vreti si, din acest punct de vedere stau linistit… Dar cum ramine, domnule Caranfil, cu toti prietenii mei care nu au apucat sa vada inca acest film pe care l-au tot asteptat de anul trecut?.

Iata ca, dupa ce a suferit doua interventii chirurgicale pe creier, a invatat din nou sa vorbeasca si si-a recuperat memoria… a trait si a fost prezent la premiera filmul “Supravietuitorul”. Este vorba de regizorul Sergiu Nicolaescu, un “VIP” care a acordat revistei noastre, acum citeva numere, un interviu in exclusivitate. Nu ne-au murit laudatori, dar prezenta unor personalitati precum regizorul Sergiu Nicolaescu in viata noastra, ne umple sufletul de emotie si ni-l “imbogateste” mereu. Sa zicem ca ne face mai buni…Dar, sa revenim la “Supravietuitorul”.

In viata, partea care te tine in suspans sint greutatile prin care treci pentru a-ti indeplini un vis. Ele se pot dizolva in timp, din momentul in care realizezi ca-ti si place ceea ce faci. Ele, greutatile, (care este) te definesc de la un moment la altul, etc etc. Dar, ca sa te numesti “Supravietuitor”, trebuie sa te analizezi in raport cu altii…Iar aici intervine dilema. Pai ce, nu ne supunem cu totii acelorasi mijloace? Da, dar fiecare vede diferit: unul se gindeste la imaginea lui, si se piaptana, altul la nemurire si cauta in lume adevar. Pentru toti vine un final cind sintem invingatori pe linga unii, si invinsi pe linga altii. Deci, rezulta ca sintem invingatori!. Cam despre asta vorbeste si Sergiu Nicolaescu in filmul lui. Si-atunci, ce-mi pasa mie ca o spune el sau altul? De ce sa mai dau si bani pe bilet ca sa vad asta? Ei, bine, pentru ca el stie sa o construiasca din emotie, din culoare, din sunet, din lumini, din miscare. Te duci in sala de cinema si pleci cu un “feeling”. Un feeling care se potriveste cu tine intr-un moment al vietii. Cu totii, am cam uitat de faptul ca simtim si avem nevoie de sensibilate si frumos, ca de o unica alternativa la oamenii de ceara pe care ii intilnim la iesirea din cinema.

Filmul este o hrana pentru suflet. De aceea avem nevoie de regizorii nostrii precum Sergiu Nicolaescu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Nae Caranfil, Corneliu Porumboiu, Catalin Mitulescu, Radu Muntean, Bogdan Mustata, Florin Piersic jr., Radu Jude etc. Ne pasa cind acesti oameni ne spun ceva, pentru ca o fac din universul lor plin: din suflet. Sa-i sprijinim in demersurile lor si sa le uram ani multi!.

Ajungem intr-un moment al vietii cind, voci interioare ne spun ca nu ne putem implini legenda personala. Gresit! Ala e drumul si noi il stim in subconstient. Asadar, nu trebuie sa fugi de el. Spre exemplu, daca TU, cititorule, visezi ca o sa cinti la chitara, ajungi sa o ai si intr-o zi i se rupe o coarda sau iti sparge cineva chitara in cap, nu crezi ca vei innebuni? Eu zic ca da. Asa ca, daca esti rational, cu toate ca in momentul, sa-l numim “T1”, visai sa cinti la chitara, in momentul “T2” poate vezi o vioara Stradivarius, mult mai incintatoare, pe care iti poti cinta la fel de bine dragostea interioara. Ei, bine, cam asa s-ar traduce “minunea” care a facut ca si astazi, dupa aproape cinci ani de zile, sa ma regasesc in echipa revistei VIP. Cu siguranta, atit eu, cit si colegii mei, nu visam niciodata la ziua in care, sa zicem, o “domnisoara craci”, sa ne sune la redactie si sa ne ceara socoteala pe un ton poruncitor- moralizator, care se sfirsia apoteotic intr-un plins isteric: “De ce ai scris fata ca n-am voce? Mi-ai facut imaginea varzaaa!!!”. Bine ca aceste incidente au fost in ultimi ani tot mai rare in redactia VIP-ului. De ce? Pentru ca, fiecare dintre colegii mei, pe care-i regasiti si acum in redactie, au incercat sa-si urmeze visul lor de jurnalist. Acela de a da stiri, nu birfe, despre oamenii importanti din lumea vip-urilor autohtone. Oamenii cei mai buni, care pe linga talentul cu care i-a inzestrat Dumnezeu, si-au insusit, in mod natural, si alte calitati, pe care ar trebui sa le aibe mai toate personalitatile: sinceritatea, bunul simt, respectul fata de sine, si fata de cel de linga ei. Ne face placere sa-i numim aici pe Marcel Iures, Colea Rautu, Radu Beligan, Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Octavian Belu, Dan Puric, Adrian Paunescu, Gheorghe Zamfir, Cristi Puiu, ex O-Zone, Loredana, Proconsul, Phoenix, Iris. Holograf si multi, multi altii.
Revista VIP v-a pregatit multe surprize anul acesta, pe care le veti descoperii in curind, alaturi de noi. Asadar, nu mai birfiti….De azi, va invitam pe toti sa incepeti o noua viata alaturi de un nou vis “VIP”.